Protected: Ask the dust

Cum sa traiesti ceva ce nu iti este dat? Cum sa iubesti pe cineva daca nu poti sa o iubesti? Cum sa stai si sa vezi acea persoana in fiecare zi, stiind ca nimic nu se va intampla, nu se poate intampla? Cum sa poti trai cu acel sentiment ca ea este chiar acolo, langa tine, dar trebuie sa te rezumi in a-i zambi, si nu a o saruta, sa te rezumi in a o lua prieteneste de dupa umar, si nu sa o iei subtil de mana? Cum?

Stiu ca eu nu sunt un om care sa se implice prea tare intr-o relatie, si constientizez acest lucru, desi probabil nu este ceva de care sa fii mandru. Asta poate fii din foarte multe motive. Motivul de baza inca nici eu nu l-am descoperit. Poate ca nu am intalnit o fata care sa merite. Poate sunt imatur. Poate mi-e frica de relatii lungi. Poate ca pur si simplu nu am avut ocazia. Cert este ca nu s-a intamplat niciodata sa am o relatie mai lunga in timp, si cunoasterea acestui fapt de multi oameni ma face sa scad in ochii prietenilor mei si a cunostintelor mele (ei nu imi zic acest lucru, dar este observabil). La fel si cu EA (vom pune EA ca sa pastram un anonimat asupra acelei persoane, in cazul in care pana si ea va ajunge sa citeasca acest post). EA imi este o prietena foarte buna, excelenta chiar. Ne intelegem de minune in aproape orice aspect al vietilor noastre: mentalitate, gandire, opinii etc. De multe ori un sfat de la ea, o vorba buna, o critica chiar, m-au ajutat mult sa imi continui formarea mea de om. Stie ce sa zica, cand sa zica, cum sa zica. Este prietena perfecta.

Problemele au inceput in momentul in care eu, ca un idiot, m-am uitat la EA si am privit-o ca o potentiala prietena. Din acel moment foarte multe lucruri s-au dat peste cap, foarte multe ganduri, idei, scenarii mi-au trecut prin mintea mea, acum secatuita de atata truda inconstienta. Am discutat cu ea acest subiect, in niste circumstante atenuante pe care nu doresc sa le expun aici, si am ajuns amandoi la concluzia ca acum nu este cel mai bun moment ca acest lucru (o potentiala combinatie) sa se intample (eu unul am fost relativ rezervat in discutia cu ea si nu am spus absolul totul pe fata. Daca as fi facut-o, nu cred ca rezultatul ar fi fost altul, dar in fine). Nu este cel mai bun moment…

Sunt un imatur! Sau macar asa sunt considerat de catre foarte multi dintre prietenii mei (din nou, nu mi-o zic, dar asa ii simt. Pot sa gresesc). Sunt vazut ca un copilas mare si imatur. De ce? Poate pentru ca eu vorbesc serios doar cand este absolut cazul, chiar si atunci imi permit cate o gluma. Tratez problemele vietii cu un zambet pe buze si un ochi pe telefon, cu mintea plecata in alta parte. Nu pot sa zic ca am incercat sa ii conving pe prietenii mei ca nu sunt imatur, pentru ca atunci nu as fi eu. Recunosc ca nu sunt maturitatea in persoana, dar nici asa cum ma considera ei (imi pare rau pentru repetarea cuvantului ‘matur’ de atatea ori. Stiu ca nu este prea frumos din punct de vedere literar, dar incerc sa intaresc aceasta … obsesie a mea. Da, obsesie e un cuvant relativ bun). Acest “titlu” care mi-a fost dat mi-a afectat, cum am zis si mai sus, relatiile cu anumite persoane. Cred ca “acum nu este cel mai bun moment” si din aceasta cauza.

Asa cum am zis mai sus, EA imi este o prietena foarte buna. Un alt motiv pentru care “acum nu este cel mai bun moment”. O prietenie ca aceasta e greu de gasit, foarte greu de consolidat, si, probabil, extrem de usor de pierdut (zic asta ca inca nu am pierdut-o si nici nu doresc sa o pierd ca apoi sa incerc sa o refac. Stiti cum e, sfoara taiata si apoi reinnodata e tot o sfoara, doar ca are un nod). O alta prietena buna mi-a zis: “cauta-ti alta iubita si las-o pe EA in pace. De ce sa strici ceva asa de frumos si de stabil pentru ceva, poate mai frumos, dar mult mai instabil?”. Am 2 lucruri de comentat la aceasta afirmatie: primul ar fi ca intr-un fel are dreptate, ca daca ar fi sa fim impreuna si apoi sa ne despartim, nimic nu ar fi la fel. Gasca noastra ar fi data si ea putin peste cap de o eventuala combinare/despartire, si nu am vrea sa facem asta. Cel de-al doilea lucru pe care vreau sa-l comentez este cuvantul instabil. Din nou vine acel concept de imaturitate care mi-a fost lipit pe frunte si despre care am vorbit mai sus. O adevarata pacoste. Ar fi timpul ca eu sa ma schimb?

Nu! Nu vreau sa ma schimb. Imi place cine sunt. Imi place ceea ce fac, cum o fac. Imi place sa-i fac pe oameni sa rada, asta si cu pretul sa pic eu de fraier. Imi place sa-mi vad prietenii fericiti, chiar daca asta inseamna ca eu sa fiu suparat sau trist. Imi place asta. Si nu vreau sa schimb acestu lucru.

Gandurile te pot macina, te pot consuma pana sa devii o leguma umblatoare. Rabdarea la fel. Impreuna pot forma unul din cele mai bune mecanisme de tortura. Stiu ca multi dintre voi au trait aceste sentimente si pot sa imi dea dreptate. Aici nu e o confesiune. Aici sunt gadurile unui om rabdator.

(multe din lucrurile scrise mai sus tind sa exagereze, dar reprezinta adevarul. Nu judecati)

Protected: Amintirile unor ursuleti

Tace…De ce tace? De ce se uita asa de intens la mine? Ce i-am facut eu lui? Nu te mai uita! Ce ai? Lasa-ma in pace! Lasa-ma in pace ti-am zis! Pleaca! PLEACA!

Ursuletul de pe biroul meu. Singur, sub lumina palida a lampii, sta si ma judeca. Ma simt prost. La randul meu stau si eu si il judec pe el. Oare se simte si el la fel de prost sau chiar nu ii pasa? Pe piciorusul sau stang scrie “me to you”. L-am primit in cadou. Incerc sa ma concentrez pe caietul meu, dar privirea lui ma arde. Imi pun pixul jos si il iau in mana. “Ce doresti de la mine? Tu m-ai dezamagit o data, asa ca si eu te-am dezamagit o data. Suntem chit”. Nu cred ca este si el de aceeasi parere. Simt un parfum ce imi patrunde in nas. Este parfumul ei, amestecat cu o incercare de a il indeparta, amestecandu-l cu parfumul meu. A iesit o combinatie neobisnuita, chiar dulceaga daca stai sa ii iei proprietatile olfactive. Dar eu nu fac asta. Il pun inapoi jos si incerc sa ma concentrez la ce trebuie sa fac. Incep si scriu…

Nu regret nimic, dar dezamagirile exista. Am fost dezamagit si am dezamagit si eu la randul meu. Imi pare rau daca te-am facut sa plangi ursulet, dar eu raman la aceeasi decizie. Si asa cum ursuletul tau ma judeca pe mine, asa si alti ursuleti isi judeca actualele stapane. Poate de aceea au ursii ochii negri… 

first love

First love is a kind of vaccination which saves a man from catching the complaint a second time – Balzac…voi ati trait vreodata asa ceva? prima dragoste? cea pe care nu o vei uita toata viata? cea care, desi poate k o urasti, te vei gandi la ea mereu? care te-a marcat intr-un anume fel in care nici tu nu poti sa iti dai seama?
am dat pe http://www.quotationspage.com/ un search pe cuvantul “love”. apar multe citate ale unor oameni care mai de care mai cunoscuti care pretind ca ar stii ce esti aceea dragoste, si pe care o comenteaza, cu seriozitate, cu umor, cu iritare, depinzand de fiecare, dar la final parca lasandu-ti de inteles k dragostea este in viata lor si nu pot sa faca nimic in privinta asta. uitati cate citate de genu:One word frees us of all the weight and pain of life: That word is love – Sofocle

Love isn’t a decision. It’s a feeling. If we could decide who we loved, it would be much simpler, but much less magical – southpark (?!?!)

Women love us for our defects. If we have enough of them, they will forgive us everything, even our intellects – oscar wilde

I have found the paradox that if I love until it hurts, then there is no hurt, but only more love – mother teresa

eu sincer spun k nu am trait sentimentul de “prima iubire”. sau macar nu cred. in mintea mea nu exista nimeni care sa intre in profilul acelei fete care sa ma fi schimbat pentru totdeauna si pe care sa o tin minte toata viata. dar sa presupunem ca acest specimen de sex opus ar aparea, ar fi o relatie frumoasa si s-ar termina. si as fi fix inapoi de unde am inceput, doar cu o relatie care s-a terminat in sacul experientei. ma ajuta cu ceva?…

[I love quotations because it is a joy to find thoughts one might have, beautifully expressed with much authority by someone recognized wiser than oneself ]

scrisoare catre tine

draga mea r. stiu ca probabil ma vei considera nebun pentru ca iti scris aceasta scrisoare dar pentru moment aceasta nu este problema mea. as prefera ca aceste cuvinte sa ramana intre noi, dar daca nu va fi asa, asta e.
de cand ne-am despartit acum 1 sapt si 5 zile mi-am nutrit toate sentimentele fata de tine, de la dragoste, ura, dispret, mila s.a.m.d. nu sunt mandru de mine ca am facut asta, dar nici nu o regret. am stat zile in sir gandindu-ma cine a gresit si cu ce, de ce s-a terminat totul. cum ziceam si mai sus, probabil ca mai vei considera nebun scriindu-ti toate acestea, dar asta e. stiu ca noi doi am fost impreuna o perioada foarte scurta de timp si ca in mod normal aceasta nu ar trebui sa insemne nimic, dar nu a fost asa. mi-am nutrit un semntiment pentru tine, nu neaparat dragoste, dar ceva intens si foarte frumos. nu mi-am luat nici o masura de siguranta in eventualitatea lucrului care s-a intamplat, asa ca sentimentul a evoluat in timp, desi noi 2 eram departe unul de altul. sentimentul acesta a fost foarte frumos si ma incanta gandul la el. si iti multumesc pentru asta.
motivul pentru care iti scriu aceste randuri este ca vreau sa ma descarc de sentimentele pe care le-am avut in ultimile aproximativ 2 saptamani si sa iti multumesc ca ai avut initiativa onorabila de a incheia pana nu a devenit ireparabil, ca totul sa se vindece mai usor. multe persoane nu ar face asta (daca intradevar asta ai facut). iti multumesc inca o data. vreau ca sentimentul pe care l-am avut fata de tine sa ramana o amintire frumoasa in mintea mea si orice altceva ce ar putea sa perturbe amintirea asta sa dispara, orice urma de ura, dispret etc. vreau sa zambesc si cand ma v-a intreba cineva daca am fost cu tine sa ii raspund: “da, am fost cu ea si a fost frumos”. vreau sa o incheiem cum se incheie povestile in filme. stiu ca probabil tu nu ai simtit chiar asa ceva pentru mine si nu te condamn deloc pentru asta. eu sunt un om mai ciudat la acest capitol. si nu stiu ce ai gandit si ai simtit pentru mine in ultimile 2 saptamani, dar daca au fost aceleasi sentimente ca si ale mele, sper sa fie sterse si acestea cu buretele. sa ramanem impreuna dar despartiti.
al tau
mihai

whatever…

…poza aceasta a insemnat ceva. am facut-o cu un anumit scop, pentru o anumita persoana. acum, ea nu mai inseamna nimic. de ce? nu stiu. ce s-a intamplat? nici asta nu stiu. va mai insemna ea vreodata ceva? din nou nu stiu. stiu ceva? da. stiu k sunt trist. imi ajunge pentru moment. cat timp voi fi trist? nu stiu. voi fi din nou fericit? probabil. cand? nu stiu. cu aceeasi persoana? nu stiu.

chiar credeam ca va fii bine. de ce ma insel eu mereu…